Dentistry

Cum, când şi de ce?

January 2, 2018

RO:

01.01.2018

Prima noapte din noul an mă prinde pe blog.

Înainte de toate, un an nou fericit, cu multă sănătate şi tot ceea ce-i mai bun al tău să fie!

Când v-am rugat să îmi trimiteţi într-un mesaj sugestiile voastre pentru viitoarele mele articole de pe blog, de departe acest subiect a fost cel mai popular aşa că nu văd de ce să mai pierd timpul … Foarte multe dintre voi se pregătesc pentru medicină şi admiterea nu mai e ‘la anul’, este anul acesta, a început numărătoarea.

Cum?

Ceea ce poate nu ştiţi este că pentru mine, medicina este a doua facultate. Viaţa mea a luat o întorsătură neaşteptată. După ce am terminat liceul, mi-am depus dosarul la UBB Facultatea de Drept, din Cluj. Aş minţi să spun că nu mi-a plăcut la Drept, mi-a plăcut. A fost greu? Foarte, cel puţin pentru mine. Frumos? Da. Am crescut auzind despre cauze, grefieri, avocaţi, judecători, dosare deoarece mama mea lucrează în domeniu. Recunosc că niciodată nu m-am împăcat cu gândul de a sta printre atătea hârtii … la un birou, în faţa unui calculator.

În al doilea an de facultate am cunoscut un băiat. O să îi spunem simplu ‘El’. El era anul V la UMF Cluj, medicină generală. Vorbele au devenit mai multe şi mai dese, întâlnirile la fel şi aşa s-a născut prima mea dragoste. Petrecând timp împreună am reuşit să văd, măcar din exterior şi superficial, ce înseamnă medicina. În familia mea nu sunt medici. Ţin minte şi acum cum comparam cărţile mele alb negru, de sute sau chiar o mie de pagini cu cărţile lui cu imagini. Pentru cineva care are memorie vizuală, contează foarte mult. Într-o zi, era iarnă, ger afară, răsfoiam un atlas de-al lui, de anatomie umană cu explicaţii – pentru că mereu am fost curioasă – şi prin minte mi-a trecut un gând: şi eu as putea să învăţ aşa ceva.

Privind înapoi, tind să cred că de la acel simplu gând, a pornit tot. S-a sădit undeva în subconştient, a rămas acolo, tăcut, a crescut.

La începutul anului III a revenit şi am avut primul instinct de a da la medicină, îl aveam şi pe El, mă gândeam că mă poate ajuta. Repede m-am răzgândit. Eram deja pe un drum, credeam că era prea târziu, pentru mine totul era stabilit şi unde mai pui că ai mei nu aveau nici cea mai vagă idee despre nimic.

Facultatea de Drept s-a încheiat. Dragostea a luat sfârşit. Eu eram încă la Cluj, mi-am deschis un SRL, la finalul anului IV, la Stadion Cluj Arena, devenisem între timp Instructor Aerobic şi mai apoi Instructor Internaţional Kangoo Jumps, predam acolo, aveam ghetele mele, 14 la număr, aveam fetele mele frumoase de care mi-e un dor … dar asta este o poveste pentru altă dată.

Printre clientele mele de la Kangoo Jumps, o aveam pe Raluca, care era atunci anul VI la UMF medicină generală ( ca să vedeţi cum toate se potrivesc în viaţă ca piesele unui puzzle ) şi ei i-am spus vag că şi mie mi-ar plăcea să dau la medicină şi că eram cât pe ce să dau admitere, doar că îmi pare greu şi prea târziu. Ea m-a contrazis pe fiecare plan.

Când?

2016, sfârşit de martie, cam 4 luni înainte de admitere. M-am decis şi de data asta nu aveam să mai dau inapoi. Mi-am comandat cartea din bibliografia pentru examen, online şi m-am apucat de învăţat. Era prima dată când o vedeam, în liceu am fost la profil filologie. O carte foarte subţire, mai ales dacă ai ca termen de comparaţie cărţile de la Drept… deci volumul materiei nu m-a speriat deloc. Raluca mi-a mai explicat şi ea ici-colo, a contat mult. Mulţumesc, Raluca! Am vizionat clipuri pe Youtube, am căutat pe Google explicaţii suplimentare, am aplicat tehnicile de studiu pe care le-am văzut la El, m-am folosit de tot şi de orice mijloc.

Le-am spus părinţilor mei. A fost neaşteptat, pe nepusă masă. Nu le-a trecut vreodată lor prin minte aşa ceva pentru că eu sunt Daiana aia care când a fost copil a leşinat la cabinetul medicului dentist, la prima extracţie a unui dinte de lapte şi care nu suporta să fie în spitale… ba chiar i se mai făcea rău de la miros… Mai trebuie oare să adaug ceva? Cum ar zice Acadela: Nu tare …

Timpul a fost scurt aşa că nu mă gândeam să dau admitere la Cluj. Avem la dispoziţie o foarte scurtă perioadă, nu aveam cum să învăţ şi Biologie şi Chimie. M-am gândit la Oradea, unde se oferă posibilitatea de a alege dintre cele două materii şi am ales, firesc, Biologie. Am prietene studente la medicină aici, pe una dintre ele, Alexandra aka Ali, am rugat-o să îmi cumpere cartea cu grile, să mi-o trimită prin curier. Zis şi făcut. Mulţumesc, Ali!  Am învăţat cât am putut de mult.

Din timp mi-am rezervat cameră la un hotel din centru, pe care l-am găsit cel mai aproape de facultate. Am venit singură. Ştiam că nu intru la medicină. În mintea mea nu mă puteam compara cu cei care s-au pregătit ani de zile pentru aşa un examen … deşi pe undeva ştiam că nu sunt habarnistă, făcusem şi grilele, cartea o parcursesem de minim 6 ori. Ce ştiam, ştiam temeinic şi unde mai pui că medicina este logică.  Voiam doar să văd cât ştiu, măcar de curiozitate, nu de alta.

Vară, cald.

Am dat admitere atât la medicină generală cât şi la medicină dentară pentru că …. ce aveam de pierdut?!

Pe scurt, în prezent sunt studentă în anul II la Facultatea de Medicină şi Farmacie, specializarea Medicină Dentară şi sunt mai fericită decât am fost vreodată. Am reuşit!

De ce?

Pentru că, ascultă aici darling, niciodată, dar absolut niciodată, nu este prea tărziu şi pentru ca iubesc oamenii şi îmi doresc din suflet să îi ajut.

Ştiu că este un articol mai lung, sper că ai avut răbdare să îl citeşti însă am vrut să îţi povestesc mai în amănunt. Am vrut să vezi cum toate se leagă, toate converg spre acelaşi scop, se aşează pe locul lor şi formează în final un tablou însă doar împreună şi nu separat. Am vrut să vezi că este nevoie de timp şi de răbdare. Tu îţi acorzi ţie timpul şi răbdarea de care ai nevoie? Nu cred în coincidenţe şi unii oameni din viaţa ta joacă un rol important, prestabilit. După ce îşi lasă amprenta şi te pun pe drumul tău poate pleacă, poate răman.

 

Ti-am povestit multe şi oh câte au rămas nespuse. Am fost sinceră, am spus mai multe decât mi-am propus iniţial şi acesta este doar primul articol pe tema asta, urmează multe, dar a fost important pentru mine să ştii o bucată din mine, de unde am plecat şi cum, când şi de ce am ajuns aici, acum.

Be fierce! Be fearless!

Love, D

EN:

How, when and why?

01.01.2018

The first night of the new year catches me on my blog.

Before anything I want to wish you a happy new year and may all the best be yours.

When I asked you for your opinion on what I should write my next articles about, on the blog, by far this was the most popular suggestion so let`s not waste more time … Many of you are now studying for the admission exam for medical school and the exam is this year so the countdown has begun.

How?

What you maybe don`t know is that, medicine is the second university for me. My life took an unexpected turn. After I finished highschool I applied for Babes Bolyai – Faculty of Law, in Cluj, Romania. I would lie if I said that I didn`t like law school, I liked it. Was it difficult? Very, at least for me. Was it beautiful? Yes, it was. I grew up hearing about cases, paralegals, lawyers, judges, files because my mother works in this field. I do admit that I was never very fond of the idea of me among so many papers … in an office, in front of a computer.

In my second year of law school I met a boy. We will call him simply `Him`. He was in his fifth year at the University of Medicine and Pharmacy `Iuliu Haţieganu`  in Cluj, Romania, general medicine. We talked more and more and then more often and so I have found my first true love. Spending time together allowed me to see what medicine is about even though it was from the outside and on a very superficial level. In my family there are no doctors. I still remember being in law school and comparing my black and white law books, of hundreds or maybe even a thousand pages, with his colourful study material. For someone who has visual memory, it means a lot. One winter day, as I was going through a human anatomy book of his out of pure curiosity I had a random thought: I could also study this.

Looking back, I tend to believe that it was from that simple thought that everything started. It found a secure place somewhere in my subconscious and it laid there, silently, it grew.

At the beginning of my third law school year I had my first instinct to apply for medicine school, I also had Him and he could have helped me. I quickly changed my mind. I was already on a path, I thought that it was simply too late now, for me everything was already settled and on top of it all my parents had no clue about me and my thoughts.

Law school came to an end. Love faded away. I was still in Cluj, actually in the meantime I opened my own firm, in Cluj Arena Stadium, at the end of my forth law school year because I first became an Aerobics Instructor and after that a Kangoo Jumps International Instructor. I was teaching Kangoo Jumps there and I had my beautiful clients who I now miss dearly … but this is a story for another time.

Among my Kangoo Jumps clients, there was Raluca who then was in her final year in med school at UMF Cluj ( just so you can see how everything fits in life like the pieces of a puzzle ) and I told her as a simple conversation that I also wanted in the past to apply for med school despite thinking that it is very difficult and that it was too late for me. She contradicted me on every aspect.

When?

2016, end of March, 4 months until the exam. I made up my mind and this time there will be no turning back. I ordered online the book that I had to study for the medical exam and I started studying. It was the first time I had seen this book. A very thin book especially if I compared it to my law school books… so the volume of what I needed to study for the exam didn`t scare me at all. My dear friend Raluca also explained things for me here and there and that helped a lot. Thank you, Raluca! I watched videos on Youtube, searched Google for further explanations and I applied the study techniques I saw at Him. I used everything and all I could think of to study as well as I could.

I finally told my parents. It was very unexpected for them, it really took them by surprise. They never thought their child would go to med school especially because I am that Daiana that as a child fainted at the dentist`s practice when she went to have one tooth extracted and also couldn`t stand being in hospitals … I would actually get sick sometimes because of the smell. Need I add more? As Acadela would say: Not really …

Time was short so I didn`t think of applying to UMF Cluj. There you have a two steps exam, Biology and Chemistry. I chose to apply to Faculty of Medicine and Pharmacy in Oradea, Romania because here you are given the chance to choose from these two subjects. I chose Biology, of course. I have many friends who study here and I asked one of them, Alexandra aka Ali, to buy me a book with multiple choice question as the ones that we were going to have in the exam. Said and done, thank you Ali. I was all set and I studied day and night.

I booked a hotel, the closest one to the faculty that I could find. I came to Oradea all by myself. I knew I wasn`t going to get in. In my mind I couldn`t compare myself to those who study for years for this exam… although in my heart I knew that I studied a lot and in detail. What I knew, I knew well and medicine also has its logic. I was just curious to know where I stand after all, what and how I studied.

Summer, hot weather outside.

I gave the exam for general medicine and also dentistry because… what was there for me to lose?!

Long story short, now I am a student at the Faculty Of Medicine and Pharmacy, Oradea, Dentistry specialization in my second year and I am the happiest that I have ever been. I made it!

Why?

Because, listen to me darling, It`s never, absolutely never, too late and because I truly love people and I love helping them. Always did.

I know this is a rather long article, I sincerely hope that you had the patience to read it till the end but I wanted to tell you this story in details because they matter. I wanted you to see how everything is linked, how things go towards a greater purpose and how they finally paint your painting but only together and not separately. I wanted you to see that you need time and patience. Do you give yourself the time and patience you need? I don`t believe in coincidences and some people, not all, but some play an important role in your life. After they leave their mark and put you on the right path, some stay, some leave.

 

I told you so much now on oh how much is still left untold. I was honest, I told you way more than I originally intended and this is just the first article regarding this aspect of my life but it is important for me that you know this piece of me and how, when and why I am here now.

Be fierce! Be fearless!

Love, D

  1. Esti foarte inzestrata…dar cea mai mare calitate e ca gasesti toate ingredientele cand doresti sa intreprinzi o actiune.
    Multi aici dau fail, eu tot timpul ma blochez in a duce actiunea la nivelul urmator, lipseste ceva….dar ai zis de timp si rabdare…de multe ori asta e solutia.
    Keep writing.

    1. Da, ai nevoie de timp si rabdare, iar la toate astea mai adauga increderea ca o sa fie bine :* Daca iti doresti cu adevarat, take it to the next level, oricat te-ai descuraja, just do it…

  2. Foarte frumos! Esti o fata foarte ambitioasa si te admir pentru asta! Bravo! Ai mare dreptate, niciodata nu este prea tarziu pentru nimic. M-a incurajat articolul tau si mi-a dat speranta si sper ca intr-o zi sa imi pot implini si eu dorintele.

  3. Ai avut mult curaj sa faci acest lucru și pentru asta te admir! Dreptul și medicina sunt doua lucruri complet diferite și numai o persoana așa ca tine ar putea sa pornească intr-o astfel de aventura. ♥️

  4. Foarte frumos! O adevărată învățătură..
    Nimic nu e imposibil, asta am învățat eu din aceste rânduri!

  5. Nici nu îți poți imagina cât de mult m-a încurajat articolul tău! Am și eu o poveste similară, însă diferența e că nu știam ce final “să scriu”. Dacă vrei,îți pot scrie în privat!
    P.S. Faci o treabă minunata! 😍

    1. Heeeeyyyyy, girl ❤️❤️❤️ sigur ca imi poti scrie in privat, pe Instagram 💋Ma bucur enorm ca ti-a placutttt ♥️♥️♥️♥️

  6. Un articol foarte frumos ! Mă bucur tare mult că nu ai renunțat la visul tau . Într-adevăr, în viața totul se așează ca un puzzle . Te felicit și muuult succes in continuare !

    1. Salut, draga mea! Da, asa e, toate se intampla cu un scop! Iti multumesc pt cuvintele de lauda si ca mi-ai citit articolele… Te pup si imbratisez cu drag

  7. Hei. Felicitari! Articoul tau chiar ma motiveaza sa merg mai departe. Si eu dau admitere anul acesta la MD sau MG 🙂. Ar fi super daca ai mai posta si alte detalii despre acest subiect. Chiar m-ar ajuta sa ma decid.😊 Pupici💋❤

  8. Felicitari pentru tot curajul !😍
    As avea o întrebare, poate doua :))
    Eu sunt la științe sociale intensiv engleza primul an la liceu. Mi-Ai putea spune la ce facultate as putea merge? Ce as putea deveni?
    Te rog din suflet ❤

  9. Într-adevăr oamenii intră în viața noastră cu un scop și își lasă amprenta. Recunosc sincer că eu am rămas la subiectul cu “Dragostea s-a sfârșit”😁. Mi-ar plăcea sa vorbești și despre acest subiect,despre omul care te-a ajutat să îți trasezi viitorul,dacă nu este un subiect sensibil.
    Mult succes in ceea ce faci,pentru ca o faci bine! Te pup și sper că vei lua în considerare și sugestia mea!😘

    1. Nu este un subiect sensibil, dar nu mai face parte din viata mea acum. Atata tot❤️ Tot ce pot sa spun este ca este un om extraordinar, caruia ii port respect. A terminat rezidentiatul intre timp ☺️ O sa aiba mereu locul lui special in sufletul meu 💋 Atat

  10. Wow! Felicitari, te admir mult pentru curajul si determinarea ta! Pe langa asta, mai si scrii foarte frumos! Abia astept urmatoarele articole, mult succes😘

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *